„Bîrfe cristalizate”
Înainte de a vizita un stat, ai sa consulţi un ghid care îţi va relata despre fapte istorice şi monumente arhitecturale şi nicidecum nu-ţi va povesti modul de viaţă din cotidianul acestei ţări. Asta o fac oamenii. Ei sint cei care au transmis pe cale orală informatii privitor la existenţa pragmatică din alte state, informatii ce s-au cristalizat de-a lungul timpului în stereotipuri. Definiţia spune că stereotipurile reprezintă seturi de trăsături atribuite membrilor unui grup social. De aici extindem grupul social pînă la un stat şi remarcăm că fiecare popor are o imagine proprie. Şablonul se refera la comportamentul oamenilor, cultura, obiceiurile si indeletnicirile lor. E ştiut faptul că este mai uşor sa schimbi valoarea unei fapte bune printr-o intenţie rea şi e mai dificil inversul, la fel şi zvonurile negative se raspîndesc mult mai repede, de aceea de cele mai multe ori se încearcă deprecierea unei culturi printr-o imagine creata de un anume grup social. Imaginea nefavorabilă a românilor provine de la multitudinea de romi care locuiesc pe acest teritoriu, tot la fel cum moldovenii atît din Basarabia, cît şi din ţinutul de est al României sînt catalogaţi drept „Ion” care nu ştiu decît să ţină sapa în mînă, generalităţi, de altfel greşite.
Un mini-sondaj de opinie efectuat printre cetăţenii statului din stînga Prutului demonstrează faptul că majoritatea oamenilor nu mai merg pe principiul colectiv, şi recurg la opiniile raportate de la un individ la altul. Categoriile sociale intervievate, printre care liceeni, profesori şi muncitori, s-au dovedit a fi disponibili la sondaj, majoritatea deschisi spre spatiul românesc. Urmărind evoluţia perceptiei basarabenilor în ceea ce-i priveşte pe români, progresul este vizibil. Părerea, uneori foarte negativă a acestora era sau mai este cauzată de influenţa spaţiului rusesc, prezenţa etnicilor estici în proportii mari pe acest teritoriu. Desi numai 70.000 de basarabeni s-au declarat "români", 400.000 cer cetăţenie de la Bucuresti. Contactul basarabenilor cu românii, la fel şi invers, îi face pe oameni să se perceapă unii pe alţii ţinînd cont mai întîi de toate de idea biblica a aproapelui, de faptul ca sînt un neam, fie că au fost separaţi perioade îndelungate.
Cum sînt oamenii în România?
La capitolul ce ţinea de comportament, intelect, cultură civică, calitaţi şi defecte morale, aproape toţi intervievaţii au mers pe principiul „sînt oameni şi oameni”. Unii au afirmat că nu-i pot caracteriza ca fiind toţi la fel, altii le-au identificat atît parţile avantajoase, cît şi cele nefavorabile. E de înţeles faptul că defectele îi sînt caracteristice unui om, iar defectele identificate pe foile de chestionar reproduc în mare un stereotip, creat de-a lungul anilor de populaţia statelor vecine ale României. Se pare că unii care nu i-au cunoscut, au auzit doar „lucruri murdare despre ei”. O proporţie de 20 la suta afirmă că sînt făţarnici, de multe ori egoişti şi nerespectuoşi, materialişti, orgolioşi şi lăudăroşi. Pornirea românilor spre superioritate o identifică un elev, antiromân la prima vedere, o replică unica emisă de el îti stîrneşte zîmbetul: „Vreti Unire? Nu va fi! ”. Un caz singular, care demonstrează diferenţa de la un om la altul, de la o concepţie la alta. Dacă unii cosideră că românii doar „se socot mai deştepţi decît basarabenii”, alţii le recunosc un nivel intelectual înalt , cu viziuni mai largi, cultură şi punctualitate. Se face remarcat un comportament adecvat şi un nivel înalt al igienii personale. Românilor li s-a recunoscut păstrarea curăţenii publice şi un indice pozitiv pentru salubrizarea localitaţilor. „Cîte naţiuni, atîtea obiceiuri” şi o părere în acest sens este sugestivă:”Am întîlnit români prietenoşi, inteligenţi, am întîlnit şi mîndri care mă respingeau numindu-mă «rusoaică»”. Părerile se mai împart între amabilitatea şi agresivitatea cetăţenilor din dreapta Prutului, iaraşi în prim plan situîndu-se diferenţierea prin educaţia din familie, prin „cei şapte ani de acasă” care nu depind de teritoriu, de influente ruseşti sau ungureşti sau de stereotipul ţării din care provii. Unii recunosc ca vina este a noastră :”Nu prea îi am la inimă, din cauza că am fost parţial rusificaţi, însă trebuie să recunosc că sînt oameni cultivaţi şi cu bun simţ ”. Sînt văzuţi ca oameni obişnuiţi, comunicabili şi destul de prietenoşi care nu diferă cu nimic de basarabeni, dar mai sînt numiţi şi profitori. Ura resimţită în discursul unor basarabeni, care afirmă că România a stat cu mîinile-n sîn în 1940, nutreşte de fapt admiraţia lor pentru vestul străbun, ataşarea de acest teritoriu şi de oamenii de aici.
Un tipar implantat de mult timp în jurul etniei româneşti cu care se confruntă şi astazi şi care este cauza unei imagini nefavorabile în Occident, este ţiganul. De aici pornesc şi unele accepţii precum că ar fi minciunos, făţarnic şi trădător. Dar acest procentaj este mai scăzut decît calităţile recunoscute. Tinerii români cunosc foarte bine limbile străine şi au merite mari în ceea ce priveşte premiile internaţionale şi comunicarea publică, cu majoritatea dintre ei poţi să legi o conversaţie destul de productivă. O comunitate energică, activă şi sociabilă trăieşte într-o ţară cu o calitate înaltă a serviciilor sociale şi a deservirii publice. Ospitalitatea şi isteţimea le-a fost atribuită mai ales parţii de vest a României, ca fiind mai apropiată prin concepţii şi prin modul de viaţă de cetătenii Uniunii Europene.
Este condamnată libertatea tinerilor în comparaţie cu tinerii din R. Moldova, aceasta fiind cauza bolilor venerice, Sida în România fiind întîlnită mai frecvenţa Sidei în România. Sănatatea românilor mai este afectată şi de consumul excesiv de ţigări şi cafea, defect, identificat doar de unul dintre intervievaţi.
O pondere relativ mare a celor implicaţi în anchetă, au marturisit totuşi diferenţa inevitabilă dintre aceste doua ţări, din cauza departarii pe o perioadă îndelungată, din cauza influenţei alogene, din cauza ştampilei din paşaportul de străinătate sau a vizelor de la consulatul României la Chişinău.
Sîntem un neam?.
La această întrebare părerile au avut acelaşi curs. „Sîntem acelaşi neam. Timpul şi-a spus cuvîntul creînd diferenţele de astăzi dintre cele două popoare: român şi modovean. Prostie!!!, a afirmat cu indignare o elevă de 16 ani. În repetate rînduri s-a recunoscut legătura etnică cu România, însă amprenta trecutului i-a făcut uneori reticenţi pe basarabeni, le-a cenzurat concepţiile sau le-a modificat complet.”Filele istoriei ne vorbesc despre legătura dintre aceste doua state, caci dacă vorbim despre popor, atunci sîntem un tot intreg, limba vorbită este dovada vie a unei culturi comune, a moştenirii aceloraşi obiceiuri, aceloraşi personalităţi, aceleiaşi rădăcini numite «Mioriţa»”. S-a constatat că diferenţe sînt, dar puţine: comportament( basarabenii sînt mai prietenoşi, mai descurcăreţi, ) şi dialectul limbii vorbite ( accentul şi rusismele). Un balsam pe sufletul românului adevărat, s-a scurs în urma replicii unei profesoare de limbă franceză care a intărit un ”Da, sîntem celaşi neam, avem aceeaşi limbă, ne asemanăm prin hărnicie, dans, cîntec, necazuri”. Plasînd tangenţele şi diferenţele pe acelaşi cîntar, greutatea primului talger va înclina balanţa spre unicul adevăr istoric, pentru că „Noi suntem români şi punctum”( M. Eminescu), după cum a afirmat un liceean din clasa a unsprezecea.
Indiferent de stereotipurile create, un stat găzduieşte în ineriorul său oameni, cu calităti şi defecte, cu viziuni împărţite, oameni, cu care prin comunicare şi cooperare ajungi să te înţelegi indiferent de origine sau naţiune. Astfel, impunerea unei păreri conform tipologiei create este eronată, trimiţîndu-te spre clasicismul care îngustează imaginea lumii,cînd existenţa are astăzi atîtea întelesuri.
Mai mult...
